Străinul din tren

Suntem înconjurați în mod constant de oameni pe care nu îi cunoaștem, însă există momente în care discutăm cu astfel de persoane (nu mă refer aici la un simplu „Nu vă supărați, știți cît este ceasul?” sau la obișnuitul „Pardon” când încurcăm pe cineva). Un ambient în care se întâmplă cel mai des acest lucru este vagonul de tren, de aici și binecunoscutul fenomen al străinului din tren. O persoană simplă, care profită de anonimatul propriu și recurge la o sesiune de autodezvăluire fără un scop propriu-zis și fără a cere returnarea acțiunii.
În mod normal , autodezvăluirea în comunicare interpersonală este folosită pentru a facilita apropierea dintre doi sau mai mulți interlocutori cu scopul de a ajuta demersul comunicării pe parcurs.
În cazul străinului din tren, autodezvăluirea este și un mijloc de autocunoaștere, deoarece prin această sesiune de refulare a trecutului sau a unor intenții viitoare, emitentul face o analiză profundă a eului, fără frica de a fi etichetat sau fără a suferi leziuni pe partea de imagine publică, pentru simplul fapt că rămâne sub umbrela anonimatului.
Un fenomen interesant de observat, dar și mai interesant de încercat. Obiectivitatea interlocutorului sau a interlocutorilor poate fi un bun feedback la propria atitudine, propriile dileme sau intenții.
Cine știe? Poate ne alegem și cu o idee revelatoare la final…







Comentarii live