Ce nu-ți spune nimeni despre public speaking
În articolele trecute, Mădă a venit de fiecare dată cu câte 5 trucuri practice care să ne ajute să ne dezvoltăm cât mai bine abilitatea de a vorbi în public. În acest articol vorbim despre un lucru pe care nu ți-l menționează nimeni atunci când ai de gând să pășești pe scenă. Mai exact, este vorba de momentul în care trebuie să părăsești scena.
În articolele trecute am învățat scurt și la obiect o sumedenie de trucuri care să ne pregătească pentru momentul în care pășim pe scenă. Odată ajunși acolo, știm exact ce avem de făcut. Vorbim clar, transmitem mesajul pe care îl dorim și știm când a sosit timpul să părăsim scena.
Odată terminat discursul, toată lumea are tendința de a lăsa garda jos, de a coborâ cortina și de a răsufla ușurat că ceea ce am avut de făcut a trecut și de acum totul revine la normal. Ei bine, lucrurile nu stau neapărat așa… Din păcate nu există nicio cortină pe care să o tragi și după care să te ascunzi sau să răsufli ușurat. Lumea este în continuare cu ochii pe tine până în momentul în care tu vei lua loc pe scaunul tău din sală sau până când vei face ultimul pas în culise, unde vei fi ferit de privirile publicului. Vor fi atenți la mișcările tale, la gesturile tale și la mimica ta. Vor vedea tot! Din acest motiv trebuie să fii în continuare foarte atent la ce vei face mai departe:
- Nu trage aer adânc în piept, ca mai apoi să îl expiri pe tot dintr-o dată. La urma urmei nu a fost un efort supraomenesc, chiar dacă ai avut suficiente emoții ca să îți usuce gâtul încă diin primele 5 secunde. Dacă discursul tău a fost un chin, este suficient ca tu să știi asta, publicul trebuie să rămână doar cu informația transmisă și cu impresia unui discurs cel puțin decent.
- Zâmbește! Este cel mai direct mod prin care poți să interacționezi cu publicul și prin care le transmiți la rândul tău recunoștința că au avut răbdarea și interesul să fie cu ochii și urechile pe tine pe parcursul discursului.
- Cu zâmbetele și salutările de rigoare, pășește de pe scenă fără să pierzi legătura vizuală cu publicul. Desigur, trebuie să te uiți pe unde calci, însă nu uita să mai întorci privirea către public de 2-3 ori înainte de a părăsi sala. De asemenea, atunci când nu te uiți spre public, păstrează privirea la un nivel ridicat și zâmbește tot timpul, nu doar când te uiți la ei. Mai mult, încearcă să zâmbești încontinuu până urcă pe scenă moderatorul sau următorul speaker. Sunt foarte multe persoane care taie zâmbetul în secunda în care au dispărut din raza de acțiune a publicului sau în momentul în care s-au așezat pe scaun. Este un semn de lipsă de respect, iar tu, ca speaker, cunoști importanța acordării respectului pe care vrei să îl primești.
- Când intervine pauza de cafea, nu te da dispărut și nu sta de vorbă doar cu oamenii pe care deja îi cunoști. Încearcă să interacționezi cu cât mai multe persoane din public și cere-le un feedback pe sesiune, cât informația e caldă. Vei fi surprins de câte lucruri poți auzi! Acordă cel puțin 3 minute fiecărei persoane.
- Nu uita niciodată cărțile de vizită! Cu oricine vorbești în urma discursului ținut, oferă o carte de vizită înainte de a încheia și oferă-ți suportul pentru eventuale viitoare proiecte/idei.
Data viitoare când planifici un discurs public, încearcă să ai în vedere și acest element care spune la fel de multe despre tine ca și pășirea pe scenă sau discursul în sine. Încearcă să vizualizezi întreg procesul, cap-coadă, de la primul pas făcut spre scenă până la momentul în care te așezi pe scaun.
Voi cum procedați în momentul în care vă terminați discursul?
Absovent al specializării Comunicare și Relații Publice în cadrul Univeristății „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în prezent masterand în cadrul Aarhus School of Business, specializarea Corporate Communication, trainer autorizat pe soft skills, co-fondator „Bring It On!” și Creative Partner în cadrul agenției de marketing, comunicare și planificare strategică Pepperpoint.
Comentarii live