5 trucuri pentru vorbitul în public I
Dacă e să fim sinceri unii cu alții, câți dintre voi au oroare de vorbitul în public? Câți preferă să facă orice altceva în lumea asta decât să iasă în fața altor persoane și să susțină un discurs, o prezentare sau o lucrare elaborată de voi?
Într-un clasament al fobiilor și temerilor diverse, pe locul 1 se află glassophobia(frica de a vorbi în public), urmată de necrophobia(frica de moarte) și arachnophobia(frica de păianjeni). De aceea, vom trata într-o serie de articole această temere larg răspândită prin trucuri și sfaturi care să vă ajute să fiți cei mai buni vorbitori!
Azi discutăm despre emoții. Starea acea de agitație care are diverse efecte asupra corpului și psihicului vostru, de la tremur la rigiditatea mușchilor, de la blocaj mental la bâlbâieli care de care mai amuzante pentru public. În primul rând, emoțiile sunt bune! Indiferent de reacțiile pe care le aveți, emoțiile sunt primul indiciu că vă pasă de ceea ce urmează că faceți, că sunteți oameni și că trebuie să vă depășiți această limită.
Partea bună e că vă puteți folosi energia din emoții în avantajul vostru. Cum?
• Energie! Înainte să intrați în sală săriți de 10-15 ori pe loc pentru a vă relaxa mușchii. O dată relaxați, vă va fi mai ușor să zâmbiți și să vă umpleți cu energie pozitivă.
• Concentrare! Găsiți-vă un cuvânt, o frază care să vă ajute să vă adunați, iar înainte de a intra în sală repetați-vă fraza în minte în timp ce închideți și deschideți pumnii. Mișcarea fizică a palmelor vă ajută să vă redobândiți controlul asupra corpului, iar mantra aleasă vă pregătește creierul pentru provocarea ce urmează, dându-vă încredere.
• Empatia audienței! Un speaker pregătit, dar emoționat se poate ajuta de simpatia publicului. Așadar, nu vă fie frică să recunoașteți că sunteți un pic emoționați, sala vă va zâmbi, iar prima impresie nu va fi afectată.
Data viitoare povestim despre ce se întâmplă cu vocea noastră când vorbim în public. Până atunci, voi ce faceți când aveți emoții?
Sursă foto: fastlife.ro







Cand am de vorbit in public, de prezentat ceva sau cand ma intalnesc cu un client nou, imi place sa ma gandesc inainte de ce fac lucrul acesta, care este scopul discursului si ce pot folosi in avantajul meu ca totul sa decurga bine.
Mă înnebunește (în sensul bun) de fiecare dată acel sentiment care vine cu 2 secunde înainte să pășești pe scenă. Ai acel „rush”, acea energie, de parcă ai mâncat 10 batoane de ciocolată deodată
Păi fără pregătire și un pic de emoție, nu văd cum ai putea să ții un discurs bun. Cele două sunt, aș putea spune într-un mod poetic, sarea și piperul vorbitului în public
Am citit undeva că dacă nu ai niciodata emoții înainte de a vorbi în public, înseamnă că e ceva în neregulă cu tine, indiferent de câtă experiență ai.
Cred că dacă n-ai, te blazezi încet, încet.
eu sunt destul de emotivă și la început mi-a fost greu. parte din pregătirea pentru meseria noastră (de interpreți și traducători) era să vorbim/traducem în public pe un ton normal, fără bâlbâieli, profesionist. poate e puțin mai complicat decât vorbitul în public pentru că dacă dai greș, nu prea ești iertat, nici de client, nici de public. dar cu mult exercițiu, orice este posibil
Cand am emotii, daca sunt cunoscuti de-ai mei in sala, ii rog sa imi zambeasca daca ma uit la ei. Si de fiecare data cand simt ca imi pierd calmul, le mai arunc o privire si ma linistesc putin
E destul de important sa mai ai si sustinatori prin sala…
Stiu ca la un moment dat vorbeam cu cineva despre diferite exercitii prin care te detasezi si uiti de emotii
) avea legatura cu imaginarea publicului intr-un anumit fel
Partea funny e ca pot sa ies in fata, sa cant, sa comunic cu publicul in acelasi timp, dar am o oroare sa tin un discurs. Pur si simplu, as vorbi, dar nu imi iese
Anyway, multumim pentru ponturi !
Mai urmează, să știi.
delicioase trucuri
sa nu-ti pierzi naravul si sa ne mai dai, ca nu degeaba, eu zic saru’ mana si multumesc
Sa-ti fie de folos, Constantine!